Care a fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care l-ați primit în viața voastră? Vă aduceți aminte? Eu, cel mai frumos cadou de Crăciun, l-am primit de la o doamnă pe care nu o cunosc…
O să vă spun repede povestea, ca să nu vă plictisesc. De curând cineva a făcut o comandă neobișnuită: a cerut două seturi cu cele mai bune cărți ale mele: „unul pentru mine, iar al doilea să îl faceți cadou cui credeți că ar avea nevoie de el”. Inițial am fost reținut față de această propunere și i-am spus persoanei respective să caute ea un destinatar pentru al doilea set.
Dar cineva m-a întrebat pe FB apoi dacă e posibil să mai facă comandă pentru set în ianuarie, pentru că abia atunci va primi banii pentru șomaj. Când am citit cuvântul „șomaj”, am făcut imediat în gând legătura cu persoana care voia să dăruiască un set de cărți, așa că am găsit destinatarul optim. Femeia s-a bucurat etc.
Dar bucuria mare am avut-o eu. Să știu că cineva, din puținii bani care se primesc pentru șomaj, vrea să cumpere zece cărți, mi s-a părut ieșit din comun. Am întrebat-o pe femeie de ce vrea cărțile. Am rămas surprins să aflu că nu citise până acum nicio carte scrisă de mine, că doar urmărea postările mele de pe FB. Mi-a spus că trece printr-o perioadă dificilă și că e de părere că are ce învăța din ele. Dar și că a fost influențată de comentariile cititorilor postate pe pagina mea (fapt pentru care trebuie să mulțumesc „galeriei”).
Exact când să îi trimit cadoul prin curier, am găsit un brâuleț adus de la Mănăstirea Vatoped, de la Sfântul Munte Athos, și am apucat să i-l pun lângă cărți. Mi s-a părut că brâulețul acela, atins de brâul Maicii Domnului, trebuia să ajungă la ea. (Nu știu cum de uitasem că îl am și că nu îl dădusem mai departe până acum…)
Scurt și la obiect: să faci un efort și să vrei să cumperi zece cărți când primești ajutor de șomaj mi se pare un gest ca al văduvei din Evanghelie, care a dat cei doi bănuți la templu. Mie mi se pare un gest de Pateric contemporan. Vouă nu?
Comentarii recente